luni, 17 iunie 2013

Un strop de oxigen....

Pur si simplu iti place sa ma ranesti. Vad totul prin ochii tai , iti place,iubesti sa infingi  explozii de durere in mine.Ma lasi sa ma scufund ,imi dai aer si ma lasi iar la fund...Ma ranesti incerc sa te suport.Eu chiar dau tot ce pot... adevarul e ca esti aerul meu , te pot descrie in o mie de cuvinte dar asta ti se potriveste cel mai bine uneori.Esti aerul ,oxigenul doar ca nu esti tot timpul prezent,nu ai timp pentru mine preferi sa ma sufund,sa ard pur si simplu sa dispar.
Urasc ce am devenit . Am ajuns sa  ma gandesc doar la tine,cel putin cand sunt singura . Incerc sa gasesc alinare ...O gasesc,uneori dar o pierd deseori. Imi e dor de ce era odata , as schimba totul ca sa fie doar o amintire urata.
Am sa renunt la tot ,voi muri si voi reinvia cand vei pleca...doar pleaca odata .